Adevărul despre apariția vieții pe Terra

De la elemente primordiale la o planeta vie, inteligentă și auto-sustenabilă.

Astăzi vă propun o investigație fascinantă, pe alocuri șocantă, în căutarea adevărului cu privire la apariția vieții pe planeta noastră. O investigație care va pune față în față trei perspective diferite. Și cred că analizând toate aceste perspective, lucrurile pot fi lămurite.

O perspectivă prezentată și cercetată de către Daniel Roxin.

Oamenii de știință dezbat, așadar, trei scenarii cu privire la apariția vieții pe Terra: scenariul Designului Inteligent care presupune o forță creatoare transcendentă, scenariul Extraterestru, adică ipoteza că planeta noastră a fost însămânțată cu viață de o civilizație foarte avansată, și scenariul Materialist care spune că viața a apărut spontan și fără vreo cauză inteligentă, din materie nevie, mulțumită hazardului.

Pentru toate scenariile voi prezenta principalele argumente științifice și voi pune pe ecran mai multe surse documentare pentru ca voi să puteți verifica și independent informațiile.

Ipoteza extraterestră și să ne gândim la faptul că civilizația umană este aproape de a însămânța cu viață planeta Marte. Planul colonizării planetei Marte va începe să fie pus în practică în următorii zece ani și el va fi dublat de efortul de terraformare al planetei Marte, adică crearea, cu ajutorul unor tehnologii avansate, a unei atmosfere respirabile și stabile și popularea planetei cu diverse forme de viață aduse de pe Terra. Ori, dacă noi suntem la o distanță realistă de câțiva ani sau câteva decenii de punerea în practică a unui astfel de obiectiv, respectiv la o distanță de câteva secole, dacă vorbim și despre terraformarea planetei Marte, cât de ușor ar fi putut să fie pentru o posibilă civilizație extraterestră, aflată cu miliarde de ani în fața noastră ca dezvoltare tehnologică, să fi făcut ceva similar cu Terra cândva în trecutul îndepărtat.

Gândiți-vă la faptul că planeta noastră are o vârstă estimată la 4,5 miliarde de ani, în timp ce Calea Lactee are o vârstă estimată de aproximativ 13,6 miliarde de ani. Asta înseamnă că ar fi putut exista civilizații tehnologice avansate în galaxia noastră încă înainte de formarea Terei. În acest sens, laureatul cu premiul Nobel pentru descoperirea ADN-ului, Francis Crick, a lansat la scurt timp după descoperirea care i-a adus premiul Nobel, ipoteza că viața pe Terra ar fi fost însămânțată de o civilizație extraterestră.

Advertisement

Cum și-a justificat această ipoteză șocantă? El a spus cu o altă ocazie că originea vieții pare aproape un miracol, datorită condițiilor extrem de precise necesare, iar codul genetic este prea uniform și eficient pentru a fi doar rezultatul unor procese chimice naturale de pe Pământ. O viziune similară a fost exprimată în anul 2021 de astrofizicianul Avi Leieb, fost șef al Departamentului de Astronomie de la Universitatea Harvard. Acesta, într-un eseu publicat în revista Scientific American pe 15 octombrie 2021, spunea că universul nostru ar putea fi creația unei civilizații extraterestre avansate, care l-ar fi generat prin tunelare cuantică, folosind tehnologii cu mult peste înțelegere actuală.

Sigur, poziția științei oficiale este aceea că nu există dovezi observaționale ale existenței vreunei civilizații extratereste și că, chiar dacă ar exista o civilizație tehnologică avansată undeva într-un sistem solar îndepărtat, i-ar fi imposibil să ajungă până la noi din cauza limitărilor deplasării în spații cu o viteză suficient de mare și într-un timp suficient de scurt pentru a se justifica o astfel de călătorie interplanetară. Doar că, așa cum s-a tot întâmplat în istoria științei, viziunea mainstream absolutizează cunoașterea pe care a dobândit-o și respinge în mod dogmatic posibilitățile care depășesc această cunoaștere și pe care nu le poate testa chiar acum în laborator. Să vă dau și un exemplu celebru care îmi susține critica.

La intersecția secolelor al XIX-lea și al XX-lea, majoritatea fizicienilor și inginerilor de renume considerau că zborul controlat cu un aparat mai greu decât aerul este imposibil din punct de vedere fizic. Lord Kelvin, președintele Royal Society din Londra, a declarat în 1895 că, citez, aparatele de zbor mai grele decât aerul sunt imposibile. Celebrii frați americani Wright au făcut însă primele demonstrații private de zbor controlat cu un aparat mai greu decât aerul între anii 1903-1908, dar revistele științifice și academiile de științe au refuzat să accepte dovezile acuzându-i de fraudă sau exagerare.

Abia după demonstrațiile publice din anii 1908-1909, zborul aviatic a fost acceptat pe scară largă. Și pentru că am vorbit despre începuturile aviației, este important pentru noi să amintesc faptul că românul Traian Vuia a fost de asemenea un pionier al aviației mondiale. Astfel, în 18 martie 1906, la Montaisson, lângă Paris, în Franța, deci cu doi ani înaintea demonstrațiilor publice ale fraților Wright, el a reușit primul zbor autopropulsat din lume cu un aparat mai greu decât aerul.

Aparatului de zbor a decolat pe roți proprii, fără ajutor extern, un pas crucial pe avioanele moderne independente. Dacă vorbim de evenimente publice oficiale, este primul zbor confirmat din lume, chiar dacă în Guinness World Records frații Wright sunt creditați cu acest lucru. Privind din această perspectivă, opiniile unor reprezentanți ai științei oficiale care spun că cel mai probabil suntem singura civilizație tehnologică din galaxie, pe motiv că nu avem dovezi observaționale cu privire la existența altor civilizații, pare, în opinia mea, neserioasă.

De ce? Simplu și logic. Gândiți-vă la faptul că, deși umanitatea a ieșit de doar câteva secole din Evul Mediu, iar în anumite locuri de pe pământ încă există comunități care trăiesc în epoca Pietrei, Statele Unite dețin astăzi aeronave dotate cu o tehnologie specială care le asigură invizibilitate parțială în fața radarelor. Mai exact, aceste avioane își reduc amprenta atât de mult încât apară pe aparatele radar de mărimea unei păsări sau a unei insecte, fiind detectate mult prea târziu pentru ca inamicul să poată reacționa.

Ori, ce credeți, o civilizație extraterestră cu un avans tehnologic de vreun milion de ani ar fi capabilă să-și oculteze prezența în spațiul cosmic, chiar dacă s-ar afla la doar 2-3 ani lumină de noi, în așa fel încât să nu-i putem detecta existența? Dar oare o astfel de civilizație tehnologică super avansată nu ar putea să fie prezentă pe Terra, fără ca noi să ne putem da seama sau să putem proba în vreun fel acest lucru? Cred că răspunsul este clar. În plus, referindu-mă la ipoteza profesorului Avin Loeb de la Harvard, care spunea că este posibil ca universul nostru să fie fost creat de o civilizație avansată prin tunelare cuantică, este important să subliniez faptul că tunelarea cuantică nu este vreo idee SF, ci o realitate dovedită experimental pentru care trei fizicieni au luat premiul Nobel anul trecut, în 2025. Despre tunelarea cuantică veți putea afla mai multe din noua mea cartă.

Advertisement

Universul a fost creat, dovezile științifice, o cartă în care am investigat descoperiri de top din cosmologie, fizică cuantică, biologie, neuroștiințe, psihologie și alte domenii ale cunoșterii, pentru a aduna probele științifice care indică faptul că trăim într-un univers inteligent, creat cu intenție de o forță aflată în afara timpului și spațiului. Cartea poate fi comandată cu autograf pe site-ul Dacia Art. Și acum să mergem la al doilea scenariu, cel al design-ului inteligent susținut de o serie importantă de oameni de știință.

Desigur, ca și în cazul ipotezei extraterestre, teoria design-ului inteligent este una minoritară în lumea științifică, majoritatea oamenilor de știință fiind adepții materialismului, adică al ipotezei apariției vieții printr-o întâmplare fericită, facilitată de anumite condiții chimice și fizice. Așa după cum veți vedea, teoria design-ului inteligent are argumente științifice foarte solide și este, cred eu, cel mai convingător scenariu cu privire la apariția vieții. Esențializat, teoria design-ului inteligent spune că existența universului și a ființelor vii este cel mai bine explicată prin acțiunea unei cauze inteligente, nu prin procese neinteligente și oarbe precum mutațiile aleatorii și selecția naturală.

Altfel spus, universul și viața par proiectate cu intenție și acea intenție, susține teoria, lasă urme pe care le putem citi, la fel cum un arheolog recunoaște un artefact antic și știe sigur că este făcut de un om din trecut și nu de eroziunea naturală sau de hazard. Teoria design-ului inteligent pornește de la premiza că legile fizici și constantele cosmice sunt atât de precis ajustate pentru a permite existența vieții încât este cu totul improbabil ca el să fie apărut din întâmplare. Practic, universul este reglat perfect, mai precis decât un ceas elvețian.

În al doilea rând, ADN-ul este văzut ca un cod digital extrem de avansat sau un limbaj de programare. Ori, în condițiile în care ADN-ul este similar unui cod digital, dar cu mult mai avansat decât orice soft creat de oameni, a crede că a apărut din întâmplare este absurd. Iar unul dintre cele mai interesante argumente ale design-ului inteligent, pe care îl voi și dezvolta cu două exemple spectaculoase din biologie, este complexitatea ireductibilă.

Conform definiției standard, complexitatea ireductibilă se referă la sisteme biologice formate din mai multe părți interconectate, care funcționează doar dacă toate părțile sunt prezente simultan și se controlează reciproc. Dacă lipsește chiar și una singură, sistemul nu funcționează deloc și nu poate apărea prin pași graduali, după cum susține teoria materialistă, deoarece stadiile intermediare ar fi nefuncționale și eliminate de selecția naturală. Pentru primul exemplu, vă invit să descoperiți fenomenele cu totul uimitoare care se petrec în timpul metamorfozei uneomide într-un fluture și să evaluați singuri dacă este posibil ca o astfel de metamorfoză să fie produsă de o evoluție oarbă, cum spune teoria materialistă, bazată pe hazard și adaptarea mutațiilor favorabile.

Metamorfoza completă are patru stadii, ou, larvă sau omidă, pupă sau cristalidă și adult, adică fluture. Procesul durează de la săptămâni la câteva luni în funcție de specie. După ce oul este depus, embrionul se dezvoltă rapid, consumând gălbenușul.

Odată consumat, eclozează, iar omida, dotată cu mandibule pentru mâncat frunze, corp segmentat și picioare, pornește în căutarea hramei. Singurul ei scop este să acumuleze cât mai multă masă și energie. În perioada aceasta, omida crește significativ, ceea ce o obligă să facă 4-5 năpârliri.

Advertisement

Ajunsă la maximul dezvoltării sale, omida se fixează pe creanga unui copac și secretă un înveliș numit pupă sau cristalidă. Aici, în interior, au loc fenomene cu totul speciale, dizolvarea și reconstrucția simultană. Procesul prin care corpul omizii se topește parțial în timpul metamorfoziei este numit histoliză.

Evident, nu este vreun colaps, vreo descompunere haotică a corpului omizii, ci o dizolvare controlată, programată a majorității sesuturilor larvale. Vorbim de un mecanism precis, orchestrat de hormoni și enzime. Principalele unelte ale dizolvării sunt anumite categorii de enzime digestive care sunt activate în celulele larvale și atacă sesuturile.

Mușchi, intestin, gland de salivare, etc. În consecință, sesuturile se dizolvă în molecule mici formând o supă nutritivă în interiorul cristalidei. În una-două zile după formarea cristalidei, aproximativ 70-90% din corpul omizii este lichidiat.

Totuși, sunt și câteva părți din corpul larvei nedizolvate. Unele structuri circulatorii rudimentare, tubul respiratorii și configurații nervoase persistă pentru continuitate. Însă, cele mai importante lucruri care se sustrag dizolvării sunt așa numitele discuri imaginale.

Aceste discuri imaginale sunt grupuri mici de celule nediferențiate ca niște pachete de celule STEM, aflate deja în corpul omizii de la eclozare. Ele conțin toate informațiile genetice pentru structurile adulte și există, în mod obișnuit, în formațiuni de 10-12 perechi, de exemplu pentru aripi, ochi, picioare, antene, organe genitale. Discurile imaginale sunt ca niște planuri de construcție preexistente.

Asta înseamnă că omida are deja proiectul flutureloi în interior ascuns într-o stare de adormire. Atunci când vine momentul, aceste semințe încep să prolifereze rapid, adică se multiplică și se diferențiază. Ele citesc programul genetic și lucrează la formarea structurilor adulte.

Acestea, pentru a crește, se alimentează din supa nutritivă, adică din corpul lichidiat al omidei. Astfel, într-un interval cuprins între una și trei săptămâni, în interiorul prisalidei se construiește un corp nou, complet diferit, cu organe și funcții pe care omida nu le avea. Tot acest proces este programat precis de hormoni, iar fără aceste discuri imaginale, nicio metamorfoză nu ar fi posibilă.

Advertisement

Este important de subliniat că aceste discuri nu apar pe parcurs în corpul omizii. Ele există de la faza de imbrion, conținând deja informația completă pentru adult. O dovadă că programul fluturelui precedă corpul omizii.

Având acest tablou al procesului de metamorfoză, înțelegând că fluturele este faza lui finală, dar că programul genetic care duce la acesta este ascuns în corpul larvei de la început, ne lovim de dilema oului și a găinii. Cine a fost primul? Saltul de la omii de la fluturi este uriaș și nu este credibil să spunem că el se bazează pe hazard și adaptări evolutive succesive. Pare să fie un fenomen de genul totul sau nimic, aliniat conceptelor de design inteligent și complexitate ireductibilă, adică un proiect inteligent și intenționat.

Al doilea fenomen de complexitate ireductibilă despre care am ales să vorbesc are loc în corpul nostru și este fascinant să îl descoperim. Este vorba de funcționarea ribozomilor, fabricile moleculare ale vieții. Ați fost vreodată într-o fabrică? Ați văzut măcar la televizor, într-o rubrică de știri sau un film documentar cum arată o hală industrială complet automatizată? Dacă da, înmulțiți totul măcar cu o mie din punct de vedere al complexității și al precizii.

Imaginați-vă așadar o fabrică uriașă plină de mașinări sofisticate unde sute de roboți coordonați perfect, fără pauze de masă, asamblează produse complexe în fiecare secundă, fără greșeală. În continuare, micșorați această fabrică la dimensiuni microscopice, creați în minte încă vreo 4-5 milioane de fabrici similare și apoi înghesuiți-le pe toate într-o singură celulă umană. Faceți acest lucru și cu restul de aproximativ 37 de trilioane de celule din corpul nostru și veți avea imaginea uriașei și complexei mașinării celulare care funcționează neîntrerupt și perfect, fără vreun control conștient din partea noastră.

Fabrica ribozomală funcționează ca o linie de asamblare unde se construiesc toate proteinele necesare pentru viață. Enzime, hormoni, structuri celulare, anticorpi, etc. Dacă ribozomii nu ar funcționa sau ar funcționa greșit, consecințele ar fi dramatice, deoarece proteinele noi nu s-ar mai forma corect.

Rețineți, viața celulară depinde total de ele. Fără proteine funcționale, celula se prăbușește rapid. În câteva ore sau zile celula intră în apoptoză, adică moarte programată, sau necroză.

Dacă toate celulele ar fi afectate, am murit în scurt timp. Dacă afectarea este parțială, atunci acest lucru va produce indirect apariția unor bori grave precum cancer, Alzheimer sau Parkinson. Ideea este că dacă orice parte din procesul tehnologic este eliminată, întregul sistem de construcție a proteinelor, întregul lanț interdependent de activități biologice intră în colaps.

Advertisement

Ribozomii nu pot funcționa decât cu toate sistemele și părțile prezente și în stare optimă de funcționare, ceea ce transformă fabricile ribozomale într-un alt element central al complexității irreductibile și un argument solid în favoarea designului inteligent. Altfel spus, conform teoriei designului inteligent, părțile componente ale fabricii ribozomale nu puteau să apară prin evoluție darvinistă, pas cu pas, pentru că, fiind nefuncționale în faza intermediară, ar fi fost eliminate de evoluție. Fabrica ribozomală pare să fie realizată pe baza unui proiect inteligent preexistent.

În cartea mea, Universul a fost creat, dovezile științifice, veți găsi mult mai multe detalii despre designul inteligent și despre fenomenele misterioase care au loc în corpul nostru sau natură, așa că vă invit să o comandați pe site-ul DaciArt, locul de unde o puteți primi cu autograf. Și acum să trecem la al treilea scenariu, cel materialist. Pentru a explica marele mister al apariției vieții, știința oficială propune teoria abiogenezei.

Potrivit paradigmei materialiste, viața nu are în spate nicio inteligență sau intenție creatoare. Pur și simplu, din materia non vie, prin procese chimice naturale îndelungate și, așa cum vă așteptați, un pic de noroc, viața a explodat din oceanele primitive în urmă cu aproximativ 3,84 miliarde de ani. Primii pași în încercarea de confirmarea teoriei abiogenezei păreau să se fiu făcut cu mare succes în 1953, odată cu experimentele lui Stanley Miller și Harold Urey.

Aceștia au demonstrat că, în condițiile simulării în laborator a atmosferei timpurii a Pământului, cu metan, amoneac, hidrogen și descărcări electrice se pot forma aminoacizi, cărămizile necesare construirii proteinelor. Acest succes i-a făcut pe oamenii de știință să consideră că viața ar putea apărea spontan. De atunci au trecut însă 73 de ani, iar abiogeneza a rămas o simplă ipoteză, neconfirmată științific.

Nimeni nu a reușit să creeze viață din materie non vie în laborator, nici măcar o simplă celulă bacteriană. Cu toate strădanile oamenilor de știință, aceștia nu au putut să facă în laborator saltul uriaș de la chimie la biologie, salt care presupune apariția informației organizate, un sistem biologic capabil să se reproducă și să metabolizeze. Desigur, cercetătorii au demonstrat pași individual sau parțial care, spun ei, susțin ipotezele abiogenezei.

S-au produs aminoacizi și alți compuși organici simpli. S-au creat structuri compartimentate, protocelule care se autoasamblează, cresc și se divid în anumite condiții. S-au obținut progrese în replicarea parțială a RNA-ului.

S-au produs unele molecule organice simple. Toate acestea necesită însă intervenție umană semnificativă, condiții controlate de laborator și nu reproduc fidel mediul prebiotic chaotic și impur al pământului timpuriu. Reușitele în demonstrarea unor pași parțial sunt însă subbinate masiv de marile vulnerabilități ale abiogenezei, mai numeroase și mai consistente decât succesele obținute până acum.

Advertisement

Practic, vulnerabilitățile pe care nu le prezint în această emisiune pentru că sunt aspecte științifice dificil de adaptat narrativ, fac extrem de improbabilă abiogeneza. În același timp, materialismul nu are o explicație coerentă și finală pentru apariția informației genetice, aceasta rămânând una dintre cele mai mari provocări. În pofida tuturor acestor probleme, știința materialistă taxează ca pseudoștiință ipoteza designului inteligent.

Ce ironie! Și iată că am ajuns în finalul emisiunii. Pe de o parte avem teoria materialistă care exclude o cauze inteligentă, iar pe de altă parte avem teoria designului inteligent și ipoteza extraterestră care presupun o cauze inteligentă, o forță creatoare. După cum cred că este evident, ipoteza extraterestră și teoria designului inteligent care presupune o forță conștientă super inteligentă, forță numită Dumnezeu de religii, nu se exclud una pe alta.

Într-un univers creat, o civilizație tehnologică avansată poate însămânța cu viață planetele potrivite pentru asta sau poate interveni în evoluția unei planete care conține deja viață, grăbindu-i evoluția spre forme superioare. Vă reamintesc că noi, pământenii, suntem la 10 ani distanță de colonizarea planetei Marte și însămânțarea ei cu viață. Din perspectiva mea, adevărul despre apariția vieții pe pământ sau oriunde altundeva în univers poate fi prezentat în acest fel.

Universul a fost creat de o forță conștientă și super inteligentă. Universul funcționează pe baza unor legi fizice complexe și într-un limbaj matematic impecabil, iar viața este ecuația lui supremă. În această construcție oimitoare, evoluția darvinistă pas cu pas este una dintre ecuațiile intermediare sau de tranziție care contribuie la rezolvarea ecuației principale și căreia i se subordonează matematic.

Rămâneți aproape pentru noile emisiuni pe care le pregătesc. Iar dacă doriți să citiți noua mea carte, Universul a fost creat, dovezile științifice, vă reamintesc că o puteți comanda pe site-ul DaciArt, locul de unde o veți primi cu autograf. Toate cere bune!