Viața în Pleiade – hrană, deplasare și bucurie

Nu putem vorbi despre Pleiade ca despre o singură planetă, o singură civilizație sau o singură densitate, exist lumi și comunități aflate în stadii diferite de evoluție, cu structuri corporale diferite și implicit cu nevoi diferite.

Există spații în care nevoia de hrană este extrem de redusă și există alte spații în care hrana încă face parte din experiența corpului, doar că este mult mai fină, mai simplă și mai apropiată de ceea ce noi am numi o alimentație vegetală….există un principiu foarte clar, nu se consumă nimic din ceea ce are chip și inimă, nimic pentru care o altă formă de viață trebuie sacrificată pentru a hrăni corpul.

Hrana lor este mai degrabă lichidă, cremoasă sau sub formă de pastă, pentru că și corpurile sunt diferite, mai fine și mai puțin dense decât corpul uman iar ceea ce pentru noi ar reprezenta o masă consistentă, pentru ei poate însemna o cantitate foarte mică de hrană cu o încărcătură energetică mult mai mare. Există însă elemente care seamănă surprinzător de mult cu ceea ce găsim și pe Pământ, deși forma, culoarea, textura sau gustul sunt uneori diferite.

Există, de exemplu, un fruct care îmi amintește foarte mult de fructul dragonului de pe Pământ, numai că la ei exteriorul lui este verde, iar din pulpa lui se obține o băutură de culoare verde-gălbuie, foarte fină, în interior există și semințe care sunt scoase, uscate și apoi consumate ca atare. Mai există niște tufe foarte înalte pe care cresc fructe mici, aproximativ de dimensiunea măceșelor, roșii, dispuse separat pe ramuri, nu în ciorchini, iar gustul lor este foarte dulce și îmi amintește de dulceața strugurilor foarte copți deși textura și forma sunt complet diferite.

Un alt aliment seamănă, ca formă exterioară, cu niște păstăi lungi iar în interiorul acestor păstăi se află ceva care la prima vedere pare lemnos, aproape ca o migdală sau ca un sâmbure învelit într-o coajă tare, însă odată deschis, în interior se găsește un miez maroniu-roșiatic, zemos, ușor gelatinos și foarte diferit de ceea ce ne-am aștepta după aspectul exterior. Mai există și un fruct al cărui gust și consistență mi-a amintit de o combinație între măr și piersică, ceea ce m-a făcut de multe ori să mă gândesc că anumite tipare ale naturii se repetă, într-o formă sau alta, în mai multe lumi, fără să fie însă identice.

În general, alimentația lor este mult mai eterică decât ceea ce numim noi hrană pe Pământ, tocmai pentru că și corpurile funcționează diferit iar hrana nu este privită doar ca materie, ci și ca informație și frecvență, ca un schimb între corp și mediul din care acesta face parte.

Hrana nu este gătită în sensul în care gătim noi, cu procese lungi, temperaturi foarte mari, sosuri și combinații elaborate, ci este mai degrabă pregătită foarte puțin, uneori doar transformată într-o pastă, într-o băutură, într-o cremă sau într-o combinație simplă de plante și semințe, se încearcă păstrarea cât mai intactă a structurii crude a alimentului.

Advertisement

Nici mesele nu au aceeași semnificație socială pe care o au la noi, pentru că nu există această idee, de mic dejun, prânz și cină, ci corpul este ascultat și hrana este consumată atunci când există nevoie, în cantități mici. Sunt momente în care se poate mânca împreună, mai ales în cadrul comunității dar accentul nu este pus pe abundență, pe varietate sau pe plăcerea de a consuma cât mai mult, ci pe comuniune, pe prezență și pe starea în care hrana este primită.

Simt că este important și faptul că relația cu ceea ce crește în natură este foarte diferită de felul în care o avem noi pe Pământ, pentru că plantele nu sunt privite doar ca resurse, ci ca forme de viață cu care se intră într-un schimb, iar recoltarea este făcută numai atunci când fructul sau planta este în momentul optim, fără forțarea ciclurilor naturale și fără supraexploatare iar agricultura, dacă o putem numi astfel, pare să fie integrată direct în comunitate, fără suprafețe imense separate de spațiile de locuit, pentru că zonele cu plante, arbori, fructe și semințe fac parte chiar din structura locului… este o lume în care natura nu este undeva „în afara orașului”, ideea de oraș separat de natură aproape că nu există.

Iar felul în care se deplasează este foarte diferit de ceea ce cunoaștem aici. Am vorbit de mai multe ori despre navele pleiadiene, însă dincolo de nave există și mijloace de deplasare individuale sau pentru două persoane, folosite pentru distanțe mai mici, iar unul dintre lucrurile mai jucăușe sunt acele plăci pe care noi le-am putea compara, foarte aproximativ, cu un skateboard, numai că sunt plăci ovale, suficient de mari pentru una sau două persoane care stau în picioare iar de jur împrejurul lor există un fel de bandă luminoasă, linii de lumină care par să facă parte din mecanismul lor de deplasare.

Aceste plăci se deplasează prin aer iar în anumite zone există ceea ce aș numi coridoare de deplasare aeriene, stratificate, trasee clare prin care circulația este organizată, astfel încât fiecare știe pe unde se deplasează și la ce nivel…

Există și joacă, există distracție și există jocuri, pentru că evoluția conștiinței nu înseamnă dispariția bucuriei, ci chiar o întoarcere la ea într-o formă mult mai pură. Unele dintre aceste jocuri se desfășoară chiar pe acele plăci, iar imaginea care îmi vine cel mai aproape de ceva cunoscut nouă este jocul din Harry Potter, Quidditch, în sensul în care participanții se deplasează prin aer și urmăresc sau prind anumite obiecte aflate în mișcare, deși jocul pe care pleiadieni il joacă este ușor diferit și nu presupune aceleași reguli.

Poate anul viitor voi așeza toate aceste lucruri într-o carte, pentru că simt că sunt foarte multe de spus despre viața în Pleiade, nu doar despre mesajele pe care le canalizez de la ei, ci și despre viața de zi cu zi, despre ceea ce mănâncă, despre cum locuiesc, cum își cresc copiii, cum se deplasează, cum se joacă, cum sunt organizate comunitățile și mai ales, despre felul în care arată o societate în care tehnologia, natura și conștiința nu sunt separate, ci funcționează împreună ca părți ale aceluiași Întreg.

Una dintre cele mai mari diferențe nu este tehnologia lor și nici ceea ce mănâncă, ci faptul că nimic nu pare rupt de restul, hrana este legată de corp, corpul este legat de mediu, tehnologia este legată de conștiință, comunitatea este legată de natură, iar natura nu este un decor în jurul vieții, ci viața însăși.

Advertisement

Atheea Pleiade ( Laura Tatu)