Data de 31 august: A fost consfințită legal în România prin Legea 53/2013, având rădăcini adânci în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova (unde se sărbătorește din 1990). Din 2026, această zi este marcată oficial și în Ucraina.

Prin cuvintele sale, limba română păstrează tradițiile, poezia, suferințele și bucuriile unui întreg popor, de la cronicari și până la marii clasici ai literaturii universale.
Liant identitar: Unifică comunitățile de români din țară, din Republica Moldova, Ucraina și din diaspora de pretutindeni.
Originea latină: Face parte din familia limbilor romanice, purtând în structura sa intimă ecoul antichității latine combinat cu ființa carpato-danubiană.
Recunoaștere europeană: Este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, vorbită de zeci de milioane de oameni.

O limbă care unește milioane de oameni

Limba română este vorbită de peste 25 de milioane de persoane și reprezintă una dintre limbile romanice, alături de italiană, franceză, spaniolă și portugheză. De-a lungul secolelor, ea a devenit principalul liant al comunităților românești, indiferent de granițele politice.

Ziua Limbii Române este, astfel, un prilej de a celebra nu doar trecutul, ci și viitorul unei limbi care continuă să îi unească pe români, oriunde s-ar afla.

România păstrează o cultură linvistică ce datează de milenii, unde fiecare om cu o sfințenie a culturii si-a proiectat grade ale intelepciunii prin ceea a au format, prin ceea ce au transmis și ceea ce au imbunătățit continuu în sfera lingvistică a limbii române.

LIMBA ROMÂNĂ — CASA ÎN CARE NE REGĂSIM

În ziua limbii române,
când graiul se ridică din veacuri,
ca un cântec vechi și curat,
ne întoarcem spre noi
și ne întrebăm, în tăcere:
Cine suntem?

Advertisement

Suntem cuvântul
rostit de mamă la leagăn,
suntem glasul bunicului
păstrat în memoria copilăriei,
suntem doina ce trece
din suflet în suflet
și nu se pierde.

Suntem limba
care a crescut între Carpați și Dunăre,
între izvoare și câmpii,
între biserici, sate și orașe,
între dorul celui plecat
și bucuria celui întors acasă.

Limba română nu este doar cuvânt.
Este rădăcină.
Este memorie.
Este identitate.

În ea au încăput
poveștile unui neam,
credințele, cântecele,
suferințele și izbânzile,
dragostea și dorul,
curajul și speranța.

Prin ea au vorbit
cronicarii despre începuturi,
poeții despre iubire,
gânditorii despre libertate,
iar oamenii simpli
despre viața lor de fiecare zi.

În fiecare cuvânt românesc
se ascunde o parte din noi.

În „acasă” — rădăcina.
În „mamă” — începutul.
În „dor” — ceea ce nu poate fi uitat.
În „țară” — locul inimii.
În „libertate” — demnitatea.
În „iubire” — puterea de a rămâne oameni.

Advertisement

Și poate că acesta este miracolul limbii:

că putem pleca departe,
putem traversa continente,
putem învăța alte graiuri,
putem locui în alte lumi,
dar atunci când rostim
un cuvânt din copilărie,
ceva din noi se întoarce acasă.

Limba română
este podul dintre generații.

Prin ea, copilul
își întâlnește bunicul.
Prin ea, prezentul
își amintește trecutul.
Prin ea, trecutul
poate vorbi viitorului.

De aceea,
să nu lăsăm cuvintele
să devină simple sunete.

Să le păstrăm frumusețea,
să le rostim cu respect,
să le îmbogățim prin cultură,
prin educație și prin creație.

Pentru că o națiune
nu trăiește doar prin hotare.

Advertisement

Trăiește prin ceea ce își amintește,
prin ceea ce creează
și prin felul în care
își spune povestea.

Iar povestea României
se aude în limba ei.

În fiecare „bună ziua”,
în fiecare „te iubesc”,
în fiecare cântec,
în fiecare carte,
în fiecare poezie
și în fiecare copil
care învață să spună:

„Eu sunt român.”

Astăzi, de Ziua Limbii Române,
să ridicăm cuvântul
nu ca pe un steag al despărțirii,
ci ca pe o lumină
a identității și a culturii.

Să fim mândri de rădăcini
fără să uităm să privim spre lume.

Să păstrăm tradiția
fără să închidem viitorul.

Advertisement

Să iubim limba
nu doar pentru ceea ce a fost,
ci pentru ceea ce poate deveni.

Căci limba este vie
atâta timp cât o trăim.

Și cât timp un copil
va rosti „mamă”,
un poet va scrie „dor”,
un om va spune „acasă”,
iar un suflet va murmura
„România”,

limba română va continua
să ne unească.

Din generație în generație,
din inimă în inimă,
din cuvânt în cuvânt.

Iar peste timp,
când multe lucruri se vor schimba,
va rămâne poate
cea mai simplă și mai profundă moștenire:

un cuvânt românesc
rostit cu iubire.

Advertisement

La mulți ani,
Limba Română!

La mulți ani tuturor celor
care o vorbesc, o scriu, o păstrează
și o duc mai departe.

Cât timp limba trăiește,
identitatea nu se pierde.
Cât timp cuvântul are lumină,
o cultură poate dăinui.

Iar cât timp spunem „noi”,
România continuă să existe
în fiecare dintre noi.