Ruga către Sinele meu mai Înalt sau către Prezența mea Eu Sunt

Sine al meu cel luminos, amintește-mi mereu că sunt întreagă, că nimic din mine nu este pierdut, că nicio parte a ființei mele nu este despărțită de lumină și că dincolo de orice uitare, dincolo de orice teamă, dincolo de orice formă prin care experiența mă trece, Tu rămâi cu mine ca o prezență, tăcută și neclintită, ca o rădăcină adâncă prin care curge seva sufletului meu.

Amintește-mi că lumina ta curge prin mine în fiecare clipă, chiar și atunci când nu o văd, chiar și atunci când mintea mea obosește, chiar și atunci când pașii mei par nesiguri, și deschide-mi drumul cu blândețe, cu claritate și cu acea înțelepciune care nu forțează nimic, ci așază totul la timpul potrivit, în ritmul potrivit, spre binele cel mai înalt.

Rămâi în inima mea ca un far tăcut, ca o lumină care nu cere să fie văzută, dar care călăuzește totul din interior și condu-mi gândurile spre pace, îmbracă-mi vorbele în adevăr, faptele în iubire și tăcerile în acea prezență curată în care sufletul știe fără să mai aibă nevoie să explice.

Fă ca, la fiecare pas, să-mi amintesc că nu sunt niciodată singură, că nu sunt niciodată pierdută, că nu sunt ruptă de Sursă și nici de propria mea lumină, pentru că Tu ești rădăcina mea, Tu ești aripile mele, Tu ești centrul meu, Tu ești eu în deplinătatea mea, iar prin această unitate sacră eu trăiesc, iubesc, respir și strălucesc.

Suflet al vieții, aprinde în mine flacăra blândeții și lasă-mă să devin, prin tot ceea ce sunt, o oglindă a iubirii, un izvor de liniște pentru cei care mă întâlnesc, un cântec al păcii în mijlocul lumii și o prezență vie care nu caută să convingă, ci doar să amintească, prin simpla ei prezență, că lumina poate fi trăită.

Suflet al luminii, poartă-mă pe aripile înțelepciunii și fă din pașii mei un drum de bunătate, din alegerile mele o formă de adevăr, din tăcerea mea o chemare spre interior și din fiecare experiență o poartă prin care să mă întorc mai profund la mine, la iubire, la pace și la ceea ce am fost dintotdeauna.

Suflet al iertării, învață-mă să îmbrățișez oamenii așa cum cerul îmbrățișează pământul, fără măsură, fără judecată, fără sfârșit, cu înțelegerea că fiecare poartă în sine o poveste nevăzută, o rană nespusă, o lumină uitată și o chemare tăcută către iubire.

Advertisement

Suflet al iubirii, rămâi în mine ca o adiere curată, ca o lumină care nu se stinge, ca o amintire care nu piere și ca o rugăciune care se rostește prin mine chiar și atunci când buzele mele tac, iar ori de câte ori uit cine sunt, cheamă-mă înapoi în centrul meu, în adevărul meu, în pacea mea și în deplinătatea ființei mele.

Spre binele cel mai înalt.

Rugăciune ce se va regăsi în cartea-ghid a cărților oracol cu pleiadieni.

Transmis de către Laura Tatu @ Ghid si facilitator Pleiadian Light

Advertisement