Întoarcerce- te în propria Prezență!

Iubită parte a sufletului meu întrupată pe Pământ, ai ajuns într-un moment al vieții tale în care nu mai ești chemată să explici tot ceea ce simți, să justifici tot ceea ce alegi, să intri în fiecare reacție care apare în câmpul celorlalți sau să cobori din prezența ta doar pentru a fi înțeleasă, acolo unde nu există încă spațiul interior necesar pentru a primi adevărul tău.

Ai ajuns într-un spațiu mult mai profund, un spațiu al observării tăcute, al prezenței conștiente, al ascultării dincolo de cuvinte, în care nu mai ai nevoie să contrazici, să ceri explicații, să demonstrezi, să te aperi sau să intri în dramă, pentru că sufletul tău a început să recunoască energia înainte ca mintea să mai caute dovezi.

Acum observi tiparele care se repetă, reacțiile care se nasc, programele care conduc alegerile oamenilor, fricile ascunse în spatele tăcerii, neasumarea din spatele fugii, atașamentele din spatele nevoii de control, lecțiile care se deschid prin fiecare întâlnire și tot ceea ce viața îți arată, nu pentru a judeca, nu pentru a te ridica deasupra cuiva, ci pentru a înțelege ce mai este aliniat cu sufletul tău și ce nu mai poate rămâne în câmpul tău fără să îți tulbure pacea.

Femeia integrată în ea însăși nu mai face zgomot pentru a fi văzută, nu mai intră în lupte energetice pentru a-și demonstra valoarea, nu mai cere explicații acolo unde energia a vorbit deja nu mai contrazice ceea ce celălalt nu este pregătit să vadă și nu mai transformă durerea în dramă.

Ea tace însă tăcerea ei nu este slăbiciune, ci puterea unei ființe care a înțeles că nu orice adevăr trebuie rostit imediat, nu orice rană trebuie apărată, nu orice emoție trebuie explicată și nu orice om trebuie convins să înțeleagă ceea ce sufletul ei știe deja în profunzime.

Ea ascultă însă ascultarea ei nu este supunere, ci capacitatea de a simți energia din spatele cuvintelor, de a recunoaște incoerența dintre ceea ce se spune și ceea ce se emite, de a vedea unde există prezență și unde există fugă, unde există iubire matură și unde există doar atașament, unde există adevăr și unde există frică îmbrăcată în justificări. Ea observă însă observarea ei nu este pasivitate, ci o formă înaltă de conștiință, pentru că în acel spațiu de liniște ea adună toate informațiile subtile pe care câmpul i le oferă, analizează fără să se piardă, simte fără să se prăbușească, înțelege fără să mai forțeze și apoi ia decizii în tăcere, decizii aliniate cu propriul suflet, cu propria pace, cu propria lumină și cu propria ei demnitate interioară.

Nu mai este nevoie să explici de ce alegi să te retragi, de ce alegi să nu mai răspunzi unei energii care te destabilizează, de ce alegi să nu mai hrănești o conexiune care nu te onorează sau de ce alegi să îți păstrezi centrul în loc să intri în haosul altcuiva, pentru că deciziile luate din suflet nu au nevoie să fie aprobate de cei care nu pot simți drumul prin care ai trecut până la ele.

Advertisement

Amintește-ți, iubită parte a mea, că maturitatea femininului divin nu stă în cât de mult explică, ci în cât de profund rămâne prezentă cu ceea ce vede, nu stă în cât de tare luptă, ci în cât de clar își alege energia, nu stă în cât de mult este validată din exterior, ci în cât de mult se poate întoarce la ea însăși fără să se abandoneze.

Ai ajuns aici pentru că ai învățat să nu mai confunzi intensitatea cu adevărul, atașamentul cu iubirea, cuvintele cu energia și nevoia de a fi aleasă cu adevărata întoarcere la tine.

De aceea, rămâi în prezență, observă, ascultă, respiră, simte tot ceea ce câmpul îți arată și lasă ca alegerile tale să se nască din acea liniște profundă în care sufletul tău nu mai cere voie să fie liber, nu mai cere explicații ca să aibă dreptate și nu mai cere validare ca să știe ce este adevărat.

Femeia care s-a întors cu adevărat la ea însăși nu mai imploră, nu mai forțează, nu mai urmărește, nu mai explică la nesfârșit și nu se mai micșorează în fața niciunei energii care nu îi poate susține lumina, ci rămâne prezentă, tăcută, clară, demnă și profund conectată la propriul suflet. Iar din această prezență, viața începe să îi răspundă altfel, pentru că atunci când o femeie nu se mai abandonează pentru a fi înțeleasă, întregul câmp din jurul ei se reașază în adevăr

Atheea Pleiade ( Laura Tatu)